EDITORIAL

Trauma pierderii unui ochi este un complex de elemente medicale, psihologice sau fiziologice care poate afecta atât vârstnicii, cât și tinerii, si din păcate copiii.

Accidente, tumori sau malformații congenitale. Tuturor li se poate întâmpla. Și toți își pun firesc întrebări. De ce eu? De ce mie? Cu ce am greşit? Sunt întrebări care rămân fără răspuns. Apoi apare teama. Teama că într-o zi un alt accident s-ar putea întâmpla. Dar viata e construită uneori din tot felul de evenimente. Folositoare sau absurde, nici nu mai contează. Iar lecția pe care noi am învățat-o este că prin ceea ce facem, de 45 de ani, putem să recuperăm mult din bucuria de a trăi, de a privi, de a contempla frumosul, de a trece cu acceptare peste stigmatizări nedrepte sau jigniri absurde și dureroase, mai ales în rândul copiilor prea puțin educați să înteleagă că bullyingul lasă răni adânci.

Vestea bună este că, dacă cel puțin un ochi nu este afectat de vreo boală sau vreun accident, calitatea vieții celui care pierde un ochi nu este grav afectată. Iar din punct de vedere estetic sunt soluții din ce în ce mai reușite, mergând până la crearea de proteze oculare, absolut identice vizual cu ochiul natural, eliminând astfel complexele care pot veni odată cu trauma pierderii ochiului.

Misiunea noastră este următoarea: să găsim cele mai bune soluții pentru menținerea calității vieții si a stimei de sine a fiecărui pacient.

Cu drag, stimă, empatie și implicare,
Violeta și Sorin Bucur